cum facem?

Încă un articol publicat în presa locală, pe care vreau să îl postez aici:

La şcoală, sau, înca din grădinitele de copii, generaţii la rînd ne învaţă cum să fim cinstiţi, să ne iubim aproapele, să nu spunem minciuni, să iertăm şi niciodată să nu jignim pe cineva.
Creştem mari, şi în licee şi universităţi aflăm despre dreptul civic, dar mai aflăm însa şi de obligaţia de cetăţean şi anume: de a nu fi pasiv, de a reactiona cînd vedem o încălcare a legii, de a nu da mită, de a anunţa cînd vedem că cineva dă, de a plăti regulat TOATE impozitele, şi multe multe altele, pentru că obligaţiile niciodată nu au fost prea puţine.
Deci, cum facem? Ne asumam riscul de a fi urît de toata lumea, însă de a purta cinstit numele de persoană cu atitudine civică pronunţată, sau închidem ochii la toate nelegiuirile ce se petrec în jur şi dormim cu perna strîns în brate?
Prea multe se petrec în jur ca să nu le vezi, şi prea multe se spun, ca să nu le auzi…
Am auzit de multe ori reluîndu-se tema dată, şi, în fiecare caz, persoana ce dă dovadă de o atitudine serioasă faţă de codul de legi, este privită cu o oarecare antipatie şi cu un gînd caracteristic pentru toţi: “ Ei da el ce treaba are în asta?”.
De ce au ajuns oamenii sa urască şi să se teama nu de încălcarea legii, dar chiar de respectarea acesteia? Unde mergem noi cu asa o atitudine de democraţie care poarta “cuțite sub fusta?” Şi de ce, de fiecare data cînd întîlnim corupţie, ne simţim extraordinar de neîndreptățiți, și, cu toată atitudinea noastră, strîngem ciuda, ura și toate nevoile în pumn și… și… mergem acasă să plângem ??! De ce noi vrem regula în țară, dar așteptăm ca o sa vie altcineva sa ne-o faca?! Dragii mei, cu siguranță o sa o facă, însa cei ce ne vor înghiți ca stat sau ne vor face sa dispărem într-o oarecare alta maniera. Atâta timp cît cetățenii nu lupta pentru propriul său stat, acesta din urma cit credeți că o să reziste?
De ce privind filme de acțiune ne bucuram pentru cel ce ucide zeci de oameni, dar când vine vorba de o drama, ne omoară abundenta de sentimentalisme?!
Ne transformam noi oare în acei roboti care nu gândesc, dar se programează de o a treia persoana?
De ce pumnii in care cândva ne țineam viata acum s-au deschis si noi o dam in mâinile altcuiva?
CÎND?? Cînd o sa ieșim și o sa luptam pentru drepturile noastre?
La fiecare acuzație, fiecare din noi spune ca nu este vinovat… dacă ar fi asa, lumea ar fi un loc minunat, însă ea nu e asa, deloc. De ce? Poate totuși problema e în noi? Eu nu fac sondaje, și nici nu ma aștept ca o sa îmi trimiteți pe posta electronica răspunsuri la fiecare din întrebările din aceasta cugetare, eu vreau doar ca voi sa va gândiți, nu numai sa revedeți.
Haideți totuși sa lăsăm o parte din marea mândrie pe care fiecare din noi o poseda, și sa fim măcar odată în viata cinstiți cu noi înșine, pentru a recunoaște, și pentru a spune mai întâi propriei persoane: “Ce am făcut eu ca sa duc o viata fericita? Si ce am făcut eu ca sa îmi pot iubi țară?”

sursa