Argument in apararea celui mai vesel simbol al copilariei :)

Am probabil prostul obicei de a ma gindi prea mult la nebunii, si uite, in una din clipele de circulatie prin informatia din creierul meu, am ajuns la concluzia ca mos craciun exista.

da, ai mei mi-au explicat ca ei pun cadourile sub brad, si nu, nu sunt bolnava psihic.
Pentru informatii generale - am aproape 20 ani.
si totusi,

Consider ca mos craciun exista.
hai sa analizam citeva argumente contra lui:

Prima "ipoteza" - mos craciun nu exista pentru ca el este un personaj inventat de ai nostri pentru a masca cumva faptul ca ei pun caodurile sub brad si pentru a ne oferi noua iluzia unei magii de craciun.

Anti-ipoteza: ei si? ce daca exista povestea despre ursul pacalit de vulpe ca o "alegorie" asta demonstreaza ca ursul nu exista? Nu. Deci, de ce daca stramosii nostri au inventat ceva despre "EL", el nu exista?

"ipoteza 2" - nu e real ca sa zboare cu renii si sa intre in hornurile caselor cu toate cadourile.

Anti-ipoteza: de acord, nu e real, dar cine a spus ca mos craciun e unul singur? hai sa ne gindim:
el imparte cadouri? da.
vine de craciun? da.
are ajutori? da.

deci,

cei care ne fac cadouri nu sunt altceva decit ajutorii lui Mos Craciun, si ei fac sarbatoarea posibila.

In fine: el mereu ne urmareste, si negresit, vine la noi la Craciun.

deci, de ce nu am putea fi de acord cu ideea ca in suflet, fiecare este un mos craciun, cel putin prin dorinta de a face pe cineva fericit?

doar in seara de craciun noi suntem cei ce patrundem in case si daruim fericire celor apropiati, deci, fiecare, in suflet, are cite o parte din Mosul mare caruia in copilarie noi ii scriam scrisori cu visele noastre.

Pina la urma, haideti sa recunoastem ca visele se implinesc :)

Cu mine insumi..

afara e ud. Zapada plinge pe strazi si lacrimile-i curg in suvoaie la vale:

destinatia finala - papucii trecatorilor.

Eu sunt cu mine insumi:

Ma gindesc la viata, la dragoste si la ce naiba cauta gaura asta plina de apa drept linga usa rutierei din care eu ies..

O pasesc ... nereusit.

"Scuip" si ma bucur ca nu a vazut nimeni cum m-am lunecat: "si oamenii platesc pe la patinoare..!"

"Miine voi sfida iarna acasa, cu mine insumi"

M-am inchis departe de lume, in adincul sufletului meu, si am inteles ca am un suflet mare, de nu ma mai gasesc unde m-am ascuns.
probabil, sunt undeva, in apele mele. M-am dus. Caut similitudini intre mine si ceea ce vreau eu sa fiu.

De ce nu ma bucura micile nebunii facute alta data? de ce nu vad existenta in aspiratiile pe care le realizez?

Probabil, prea mult m-am oprit din cursa oarba pentru supravietuire.

Probabil, nu ma mai simt bine ...

si de ce limite sociale?

... azi am constientizat ca mi-ar fi interesant sa vorbesc cu o persoana celebra, pur si simplu pentru ca imi place cum gindeste, si nu pentru ca are fani, sau bani, sau faima...

i-am scris pe o adresa indicata intr-un interviu, si incerc sa ma amagesc cu gindul ca cel putin va citi.



sa-l sun? : " alo, X, salut. aaa... nu, nu ma cunosti... dar stii, vreau sa vb cu tine, mi-a placut cum ... stiu, stiu k nu o sa vb cu fiecare la care i-a placut cum raspunzi...hmm... ok. si tie o zi ... buna"

de ce nu ar fi simplu? sa mergi prin oras si sa-i intilnesti la gherete cumparind ziar, sau cartela, sau pe drum, asteptind troleul, sau, ei bine, la film, privind o drama ... ?

de ce apar limitele?

Dragoste de Gigabyte

Unul din cele mai iubite articole de ziar pe care le-am scris vre-o data

Adolescenta este perioada cind capul unei bune parti a tinerilor este undeva detasat de corp… prin nori… fie ca viseaza la cariera, la timp liber sau, de ce nu, la DRAGOSTE. E si normal, insa, cu o singura problema: daca primele doua sunt ocupatii caracteristice, stabile pentru multi dintre noi, atunci ultima este una mai variabila, mai personala si mai detasata de lumea rutinei.

Nu vorbim aici de acel print pe cal alb sau de alte stereotipuri privind dragostea pura si vesnica, ci de chestii mai uzuale, iar mai concret, despre diversele moduri in care percepem afectiunea fata de o oricare persoana de sex opus.

Nu voi incepe dezbateri de genul “dragostea la prima vedere – mit sau realitate”, pentru ca am face unul din cele mai banale lucruri, iar dragostea nu admite banalitate. Dragostea este ceva original, ceva ce tine mereu aprins jaraticul sub talpi si focul sub inima. In ultimul timp, insa, odata ce mina High-Tech-ului cuprinde din ce in ce mai strins marea parte a tinerilor, observam un fenomen ciudat de mutatie a vechilor norme romantice. Acum tinerii nu mai cinta sub fereastra, nu mai rup lanci in turnee pentru inima unei tinere domnisoare si nu mai bat cararile in cautarea aventurilor pentru a salva inima unei frumoase printese… De ce?

Poate pentru ca si printesele sunt de vina ca in locul morilor de vint s-au ascuns dupa ecranele de sticla, si in cautarea lor, tinerii nu mai bat carari, ci litere de pe biata tastatura pe lungile drumuri ale chaturilor si tot felul de forumuri?

Dragostea a devenit si ea avansata, si-a cumparat notebook si s-a stabilit in internet, pe paginile de web, si s-a ascuns sub adresa http-ului ce mereu e gata sa ne ofere o noua portie de semifabricat, pentru ca altfel nu pot numi acest fenomen tehno-sentimental.

De cite ori aud cazuri de genul: “mi-a scris un tinar, si el e asa, exact cum mi l-am imaginat, e cel mai bun, e cel mai dulce si cel mai amabil”, iar amabilul de pe partea cealalta a cablului de internet abia de-si mai misca corpul din fotoliu pe pat si invers, si poate nici nu isi dorea el nimic deosebit cu “noua sa prietena”…

Nici nu stii in asa cazuri ce sa crezi.. sa rizi de cit de stranie e viata sau sa cazi profund pe ginduri? Poate e cazul sa privim atent tot ce ne inconjoara sis a incercam sa scoatem de pen as ochelarii care deja nu mai sunt roz, ci ultraviolet?

Poate ne oprim si facem o pauza in fuga dupa ratinguri si cit mai multi prieteni pe faces pentru a acorda o clipa, macar atit, lumii realului.. acestei dulci lumi care ne provoaca mai deosebit decit ne-ar provoca un nou smile pe web, aceasta lume care, chiar de nu e google ca san e ofere totul imediat, ne ofera mult mai multe, treptat.

Stiu, si eu sunt o persoana in viata careia si-a facut un loc bun si internetul, deja de vre-o 7 ani, dar totusi indemn pe toti sa mai scoata capurile de prin vizorul webcamerelor sau a ecranelor si sa arunce o privire in jur, pentru a vedea realul ce-I inconjoara, lumea in care fiecare este asteptat de un suflet pereche, de cineva pe care il poti atinge, fara riscul de a-l pierde cind se stinge lumina, pentru ca dragostea este prea complexa ca sa mai fie innodata prin reteaua paienjenisului mondial.