Dragoste de Gigabyte

Unul din cele mai iubite articole de ziar pe care le-am scris vre-o data

Adolescenta este perioada cind capul unei bune parti a tinerilor este undeva detasat de corp… prin nori… fie ca viseaza la cariera, la timp liber sau, de ce nu, la DRAGOSTE. E si normal, insa, cu o singura problema: daca primele doua sunt ocupatii caracteristice, stabile pentru multi dintre noi, atunci ultima este una mai variabila, mai personala si mai detasata de lumea rutinei.

Nu vorbim aici de acel print pe cal alb sau de alte stereotipuri privind dragostea pura si vesnica, ci de chestii mai uzuale, iar mai concret, despre diversele moduri in care percepem afectiunea fata de o oricare persoana de sex opus.

Nu voi incepe dezbateri de genul “dragostea la prima vedere – mit sau realitate”, pentru ca am face unul din cele mai banale lucruri, iar dragostea nu admite banalitate. Dragostea este ceva original, ceva ce tine mereu aprins jaraticul sub talpi si focul sub inima. In ultimul timp, insa, odata ce mina High-Tech-ului cuprinde din ce in ce mai strins marea parte a tinerilor, observam un fenomen ciudat de mutatie a vechilor norme romantice. Acum tinerii nu mai cinta sub fereastra, nu mai rup lanci in turnee pentru inima unei tinere domnisoare si nu mai bat cararile in cautarea aventurilor pentru a salva inima unei frumoase printese… De ce?

Poate pentru ca si printesele sunt de vina ca in locul morilor de vint s-au ascuns dupa ecranele de sticla, si in cautarea lor, tinerii nu mai bat carari, ci litere de pe biata tastatura pe lungile drumuri ale chaturilor si tot felul de forumuri?

Dragostea a devenit si ea avansata, si-a cumparat notebook si s-a stabilit in internet, pe paginile de web, si s-a ascuns sub adresa http-ului ce mereu e gata sa ne ofere o noua portie de semifabricat, pentru ca altfel nu pot numi acest fenomen tehno-sentimental.

De cite ori aud cazuri de genul: “mi-a scris un tinar, si el e asa, exact cum mi l-am imaginat, e cel mai bun, e cel mai dulce si cel mai amabil”, iar amabilul de pe partea cealalta a cablului de internet abia de-si mai misca corpul din fotoliu pe pat si invers, si poate nici nu isi dorea el nimic deosebit cu “noua sa prietena”…

Nici nu stii in asa cazuri ce sa crezi.. sa rizi de cit de stranie e viata sau sa cazi profund pe ginduri? Poate e cazul sa privim atent tot ce ne inconjoara sis a incercam sa scoatem de pen as ochelarii care deja nu mai sunt roz, ci ultraviolet?

Poate ne oprim si facem o pauza in fuga dupa ratinguri si cit mai multi prieteni pe faces pentru a acorda o clipa, macar atit, lumii realului.. acestei dulci lumi care ne provoaca mai deosebit decit ne-ar provoca un nou smile pe web, aceasta lume care, chiar de nu e google ca san e ofere totul imediat, ne ofera mult mai multe, treptat.

Stiu, si eu sunt o persoana in viata careia si-a facut un loc bun si internetul, deja de vre-o 7 ani, dar totusi indemn pe toti sa mai scoata capurile de prin vizorul webcamerelor sau a ecranelor si sa arunce o privire in jur, pentru a vedea realul ce-I inconjoara, lumea in care fiecare este asteptat de un suflet pereche, de cineva pe care il poti atinge, fara riscul de a-l pierde cind se stinge lumina, pentru ca dragostea este prea complexa ca sa mai fie innodata prin reteaua paienjenisului mondial.