Why do I love MOLDOVA??

Mă gîndeam recent la grupurile create pe Facebook, la toate evenimentele şi comentariile recente, dar şi la faptul că este un "must have" să critici Moldova, sau guvernarea, sau oamenii.
Eu zic STOP la Copy+Paste-ul de idei cum că totul e aiurea, că suntem păcătoşi, slabi şi neputiincioşi, că ne pricepem numai la băut şi bărfit, şi că nu o să ajungem niciodată tari şi puternici!

Eu zic că noi suntem buni! ok, nu perfecţi, şi desigur avem de lucru la capitolul dezvoltării ca naţiune, dar nici nu suntem deplorabili!

Am revenit la Sîngerei dupa o lună de absenţă, şi, după o săptămînă petrecută aici am înţeles de ce eu iubesc Moldova :) Following:

Aici am învăţat cum să sădesc varza (ceea ce am şi făcut azi), nu doar să o cumpăr din magazin, şi tot aici stau în fum pentru a prepara găina afumată, una de asta, sănătoasă şi naturală, nu un O.M.G. (organism modificat genetic)
Aici se respectă morţii, şi tradiţiile (cu cîtă migală vopsea azi lumea literele pe crucile de la cimitir..)
Aici am prieteni care sunt gata să îşi dea timpul lor pentru a strînge gunoiul, instala coşuri de gunoi, curăţi rîuri şi, oameni deosebiţi care ştiu să lucreze în echipă pentru a obţine rezultate mai bune.
Aici am şansa să ies în orice moment al zilei şi să merg în pădure, unde aş putea petrece singură cu mine atîta timp cît simt eu că necesit, fără a fi prăfuită de maşinile de pe şosea.
Aici pot să ies cu prietenii în oraş, să fac lungi plimbări cu un pachet de popcorn în mănă, pe jos, prin iarbă, sau să iau bicicleta şi să fac un tur prin cîmpii.
Aici oamenii se interesează de ce fac eu, şi îmi zîmbesc sincer cînd mă văd pe stradă, iar dacă mai au şi mai mult timp, mă cuprind şi stăm la o vorbă :)
Aici pot să rîd pe stradă, şi oamenii nu o să mă privească straniu, şi nici nu îmi vor strica dispoziţia cu "jerk" atunci cînd le voi da Bună Ziua chiar de nu-i cunosc.

Romantic despre Moldova se poate de vorbit mult, pentru că e, într-adevăr, o ţară frumoasă, indiferent de ceea ce noi am obişnuit să gîndim! Eu îmi amintesc de Sharon, o fată voluntară de la Peace Corps, care a stat la noi 2 ani, şi de fiecare dată cînd venea primăvara, ea lua bicicleta sau urca la autobuzul prăfuit şi mergea prin sate, să le vadă şi să ne fotografieze tradiţiile, şi cel mai mult iubea să facă poze în lanul de Floarea Soarelui sau de Rapiţă, pentru că o uimeau cu galbenul lor profund!

Eu ştiu că avem mult gunoi, şi ştiu că după nivelul de dezvoltare Moldova se deosebeşte de unele zone ale Africii doar prin denumire, dar mai ştiu şi faptul că, atunci cînd ni se spune popor ratat, sunt gata să-i rup, chiar dacă nu mă consider un cine ştie ce patriot.

Moldovenii nu sunt lenoşi, orice aţi spune. Unde aţi mai văzut oameni gata să treacă peste zona lor de confort şi să se umilească, muncind la negru aşa cum o fac moldovenii? corect, e, într-adevăr o umilinţă, dar cîţi dintre străini ar merge să facă asta pentru viitorul copiilor lor atunci, cînd ţara nu le poate oferi nimic mai bun?

Moldovenii nu sunt trădători, pentru că dacă ar fi aşa, nu am mai fi noi vestiţi ca una dintre cele mai ospitaliere şi bunăvoitoare naţiuni.

Moldovenii nu sunt proşti, ţărani sau rataţi, noi nu suntem aşa, noi avem cu ce ne mîndri (apropo, aţi ştiut că creionul cu dozator a fost inventat de moldoveni pentru cosmonauţi?), şi, cu atît mai mult, noi avem de ce să luptăm pentru ţara asta!

To be Continued... for now, enjoy our land!
sursa img
sursa img
sursa img

Azi m-am sculat cu gindul la viaţă

Azi m-am sculat cu gindul la viaţă...
Îmi părea că a trecut pe lîngă mine, dormisem 19 ani şi nu mai ştiam ce am pierdut din ziua de azi. Ieşită din pat, mă uit în jur, şi văd că lumea s-a schimbat brusc.
Am văzut doi ochi uitîndu-se la mine, de parcă aveau ceva special să-mi spună azi, şi am înţeles că deja nu va mai fi nimic ca mai înainte..
Înainte obişnuiam să cred că lumea este doar ograda mea şi cea a vecinei, plus drumul pe care alergam fără pantofii pe tocuri, şi că nu există oameni care să ducă foame undeva, pentru că mama ieşea şi hrănea bătrîna de lîngă gardul din deal. Credeam că cel mai mare munte din lume este dealul pe care se situează pădurea din vale, şi că fluviu mai mare decît Ciulucul de Jos nu încape nici în imaginaţie.
Înainte, obişnuiam să fac fîntîni din pietricele şi pahare mici, pe care le luam pe ascuns din casă, pentru ca să aibă apă Kinderele mele :)
Ceva mai încoa, dar tot mai înainte, credeam că, împreună cu o grupă de prieteni, am făcut lucruri foarte mari pentru omenire, am scris cîteva proiecte de care-mi părea că ar fi trebuit să audă şi la Pentagon. Mă gîndeam că sunt pe cel mai înalt val al vieţii, că sunt împlinită...
M-am trezit recent, şi am descoperit o lume mare.. Una care nu aşteaptă cu braţele larg deschise, dar pe care poţi să o îmbrăţişezi.
Am înţeles că oamenii sunt peste tot oameni, indiferent de orice lucru care ar încerca să facă o diferenţă, şi sunt pretudindeni speciali, indiferent de orice lucru care încearcă să îi facă obişnuiţi...
Am înţeles că, indiferent cît de mică e activitatea ta, este încă, cel puţin o persoană pe care o afectezi direct - Tu.
Am înţeles că niciodată nu voi fi suficient de deşteaptă pentru a şti tot, dar sunt mereu suficient de bună ca să vreau să mă performez.
Am înţeles că poţi să-ţi doreşti foarte mult multe lucruri, şi pe care poţi să le ai, dar nu înseamnă că vei mai fi şi fericit de la asta...
Şi cel mai mult am înţeles că nu mă voi plictisi niciodată, pentru că fiecare moment, om, loc, acţiune, respiraţie şi exerciţiu este special, atîta timp cît încerci să îl înţelegi şi să îl treci prin suflet.

Am înţeles că poţi să plîngi mult, dar asta nu va schimba decît faţa ta... Cu adevărat să te schimbe poate doar ceea ce faci şi oamenii pe care îi cunoşti...

Sursa img