Aplica la cea mai tare experienta internationala:

Blog foarte subiectiv, enervant pentru cei care caută cifre şi date.

joi, 19 august 2010

Cel mai special articol!




Salut Mihaela Iurascu, draga mea,

Aici iti scriu, pentru ca nu sunt alaturi de tine sa ti-o spun, dar si pentru ca nu am gasit modalitate mai potrivita... :)

Sa iti spun ca tin mult la tine, ar fi putin.. Esti un fel de sora mea mai mare :D
De cind ai iesit pe usa in coridor si mi-ai dat mina, m-am simtit aproape de tine.. Pentru ca esti deosebita... si pentru ca stii sa apreciezi si sa intelegi oamenii.



Te invidiez, cu toata recunostinta, pentru ca poti fi asa, ca poti fi TU, si pentru asta, ai tot respectul, nu doar al meu.

Vreau sa te felicit cu ziua ta de nastere, si nu voi incepe cu "sa ti se impleteasca in cununa stelele norocului si a iubirii", desi suna frumos :D

O sa o spun simplu. Sa fii. Sa fii, cum esti in firea ta, fericita.

Fericirea, cum eu, cu mintea mea de ex-blonda, cred, inseamna sa te trezesti zimbind, pentru ca ai adormit tot asa,
plina de sentimente placute, de trairi speciale, de prieteni adevarati si de iubire mare!

As putea sa lungesc acest articol cit toti KB de pe web, dar oricum nu ti-as scrie tot ce iti datorez, prin drept moral, pentru persoana ta.

Cel mai bun din lume sa te inconjoare!!!

Mihaela!!! Te cuprind.

imagini

vineri, 13 august 2010

De mult timp...


De mult timp nu am scris...

eram ocupata..
nu am fost la computer..
nu am avut computer...
aveam multa treaba..
nu aveam nimic de spus..
nici acum nu am..
si totusi o sa spun:

Mi-a fost dor de viata!

De viata in diferite sensuri..

Cit imi treceam studentia la Chisinau, eram cu capul..nu stiu unde, refuz sa cred ca in nori. Pluteam pe o insula a sigurantei, probabil cea mai rigida insula dintre toate! credeam ca le am pe toate ca in palma, desi nu aveam ca in palma decit iluzia controlului asupra la tot.

Am venit acasa, si am petrecut ceva timp fara a purta telefonul legat de mine, ca si cum m-as fi nascut cu acest dispozitiv incorporat in mine. M-am invatat ca pot sa ies la magazin fara el, si nu se va rasturna lumea, chiar daca vin acasa si gasesc niste missed calls.. Am invatat ca nu e totul atit de urgent incit sa nu dorm nopti in sir, si ca dormitul pina la 11 ziua nu e un vis, dar poate deveni realitate!!!

Am venit acasa si am inceput a re-simti ce inseamna vechii cunoscuti, de ce ii apreciam. Am avut citeva momente in care mai nu am plins, gindindu-ma unde am ajuns.

Am inteles ca nu locul face omul, dar absenta omului intr-un loc face imaginea acestuia... Am invatat ca sunt pretuita, si ca am prieteni care sunt gata nu doar sa faca party cu mine, ci sa mai si vie la distanta de 110 km ca sa aiba sedinta cu mine :D >:D<

Am venit acasa si mi-am reincarcat bateriile.. Nu spun ca o sa fiu mai buna, doar ca o sa ma mai gindesc la inca ceva pe linga ceea ce fac zi de zi.

Am invatat ca vreau sa invat multe, sa vorbesc cu multi, si sa am pace in suflet! Multumesc Vacanta, am luat tot de la tine, poti sa pleci ;)

sursa img

luni, 7 iunie 2010

To my friends!


This post will be in ENGLISH, most of all because I want everyone to read it, but also because I don't want to use special symbols also.

Inspired by ALEX COSMESCU, it is a dedication to all of my friends, to the closest ones and to those who just started their adventure in my life..

I love you all..

Even when I say I hate you, it's because I'm angry that such a nice person is going away from me..

Even when I say I don't wanna go out now, and please leave me alone, I love you all

When I stay frustrated, it's because you said something, and you're right, but I cannot admit.

I love you all, even when I don't speak with you, even when I am busy, tired, in love, crazy, lazy, stupid, away, invisible... it's you I think about.

why do I care about you?

My family and specially Alina Brashovsky - because you're my all..
- Alex Gurdila - because you make me think :)
- Alex Cucer - because you make me feel childish :)
- Eugenia Dabija - for understanding and support
- Corina Secureanu - for being my friend forever
- Valentin Jora - for trust and care >:D<
- Roma and Sandu Stelea - for the atmosphere and energy around you
- Nicolae Apostu - because you've always been my role model
- Igor Vrabie - because you're a funny shy person with a big heart
- Andrei Cojocaru - because you believe :)
- Nadya Crigan - because you made me build myself
- Eugen Rubliovschi - for support when i'm down and for the movies ;)
- Ciprian Ionescu - because I don't know you very much but you became the nicest person i've met in this year
- Alex Apetrei - for the crazy guy in you :)
- Rica Ciorba - for the energy boom, when you're not on my neck :)
- My profs - Doru, Alex - for equal attitude and for great soul :)
- My Youth Local Council - for being my starting point and my best memory
- My OC Team - love you all, because you're mine, and we're great together
- All @-ers - because you're starting to be part of me..

Love you even when I'm too shy to say it to you...

img

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Why do I love MOLDOVA??


Mă gîndeam recent la grupurile create pe Facebook, la toate evenimentele şi comentariile recente, dar şi la faptul că este un "must have" să critici Moldova, sau guvernarea, sau oamenii.
Eu zic STOP la Copy+Paste-ul de idei cum că totul e aiurea, că suntem păcătoşi, slabi şi neputiincioşi, că ne pricepem numai la băut şi bărfit, şi că nu o să ajungem niciodată tari şi puternici!

Eu zic că noi suntem buni! ok, nu perfecţi, şi desigur avem de lucru la capitolul dezvoltării ca naţiune, dar nici nu suntem deplorabili!

Am revenit la Sîngerei dupa o lună de absenţă, şi, după o săptămînă petrecută aici am înţeles de ce eu iubesc Moldova :) Following:

Aici am învăţat cum să sădesc varza (ceea ce am şi făcut azi), nu doar să o cumpăr din magazin, şi tot aici stau în fum pentru a prepara găina afumată, una de asta, sănătoasă şi naturală, nu un O.M.G. (organism modificat genetic)
Aici se respectă morţii, şi tradiţiile (cu cîtă migală vopsea azi lumea literele pe crucile de la cimitir..)
Aici am prieteni care sunt gata să îşi dea timpul lor pentru a strînge gunoiul, instala coşuri de gunoi, curăţi rîuri şi, oameni deosebiţi care ştiu să lucreze în echipă pentru a obţine rezultate mai bune.
Aici am şansa să ies în orice moment al zilei şi să merg în pădure, unde aş putea petrece singură cu mine atîta timp cît simt eu că necesit, fără a fi prăfuită de maşinile de pe şosea.
Aici pot să ies cu prietenii în oraş, să fac lungi plimbări cu un pachet de popcorn în mănă, pe jos, prin iarbă, sau să iau bicicleta şi să fac un tur prin cîmpii.
Aici oamenii se interesează de ce fac eu, şi îmi zîmbesc sincer cînd mă văd pe stradă, iar dacă mai au şi mai mult timp, mă cuprind şi stăm la o vorbă :)
Aici pot să rîd pe stradă, şi oamenii nu o să mă privească straniu, şi nici nu îmi vor strica dispoziţia cu "jerk" atunci cînd le voi da Bună Ziua chiar de nu-i cunosc.

Romantic despre Moldova se poate de vorbit mult, pentru că e, într-adevăr, o ţară frumoasă, indiferent de ceea ce noi am obişnuit să gîndim! Eu îmi amintesc de Sharon, o fată voluntară de la Peace Corps, care a stat la noi 2 ani, şi de fiecare dată cînd venea primăvara, ea lua bicicleta sau urca la autobuzul prăfuit şi mergea prin sate, să le vadă şi să ne fotografieze tradiţiile, şi cel mai mult iubea să facă poze în lanul de Floarea Soarelui sau de Rapiţă, pentru că o uimeau cu galbenul lor profund!

Eu ştiu că avem mult gunoi, şi ştiu că după nivelul de dezvoltare Moldova se deosebeşte de unele zone ale Africii doar prin denumire, dar mai ştiu şi faptul că, atunci cînd ni se spune popor ratat, sunt gata să-i rup, chiar dacă nu mă consider un cine ştie ce patriot.

Moldovenii nu sunt lenoşi, orice aţi spune. Unde aţi mai văzut oameni gata să treacă peste zona lor de confort şi să se umilească, muncind la negru aşa cum o fac moldovenii? corect, e, într-adevăr o umilinţă, dar cîţi dintre străini ar merge să facă asta pentru viitorul copiilor lor atunci, cînd ţara nu le poate oferi nimic mai bun?

Moldovenii nu sunt trădători, pentru că dacă ar fi aşa, nu am mai fi noi vestiţi ca una dintre cele mai ospitaliere şi bunăvoitoare naţiuni.

Moldovenii nu sunt proşti, ţărani sau rataţi, noi nu suntem aşa, noi avem cu ce ne mîndri (apropo, aţi ştiut că creionul cu dozator a fost inventat de moldoveni pentru cosmonauţi?), şi, cu atît mai mult, noi avem de ce să luptăm pentru ţara asta!

To be Continued... for now, enjoy our land!
sursa img
sursa img
sursa img

luni, 5 aprilie 2010

Azi m-am sculat cu gindul la viaţă


Azi m-am sculat cu gindul la viaţă...
Îmi părea că a trecut pe lîngă mine, dormisem 19 ani şi nu mai ştiam ce am pierdut din ziua de azi. Ieşită din pat, mă uit în jur, şi văd că lumea s-a schimbat brusc.
Am văzut doi ochi uitîndu-se la mine, de parcă aveau ceva special să-mi spună azi, şi am înţeles că deja nu va mai fi nimic ca mai înainte..
Înainte obişnuiam să cred că lumea este doar ograda mea şi cea a vecinei, plus drumul pe care alergam fără pantofii pe tocuri, şi că nu există oameni care să ducă foame undeva, pentru că mama ieşea şi hrănea bătrîna de lîngă gardul din deal. Credeam că cel mai mare munte din lume este dealul pe care se situează pădurea din vale, şi că fluviu mai mare decît Ciulucul de Jos nu încape nici în imaginaţie.
Înainte, obişnuiam să fac fîntîni din pietricele şi pahare mici, pe care le luam pe ascuns din casă, pentru ca să aibă apă Kinderele mele :)
Ceva mai încoa, dar tot mai înainte, credeam că, împreună cu o grupă de prieteni, am făcut lucruri foarte mari pentru omenire, am scris cîteva proiecte de care-mi părea că ar fi trebuit să audă şi la Pentagon. Mă gîndeam că sunt pe cel mai înalt val al vieţii, că sunt împlinită...
M-am trezit recent, şi am descoperit o lume mare.. Una care nu aşteaptă cu braţele larg deschise, dar pe care poţi să o îmbrăţişezi.
Am înţeles că oamenii sunt peste tot oameni, indiferent de orice lucru care ar încerca să facă o diferenţă, şi sunt pretudindeni speciali, indiferent de orice lucru care încearcă să îi facă obişnuiţi...
Am înţeles că, indiferent cît de mică e activitatea ta, este încă, cel puţin o persoană pe care o afectezi direct - Tu.
Am înţeles că niciodată nu voi fi suficient de deşteaptă pentru a şti tot, dar sunt mereu suficient de bună ca să vreau să mă performez.
Am înţeles că poţi să-ţi doreşti foarte mult multe lucruri, şi pe care poţi să le ai, dar nu înseamnă că vei mai fi şi fericit de la asta...
Şi cel mai mult am înţeles că nu mă voi plictisi niciodată, pentru că fiecare moment, om, loc, acţiune, respiraţie şi exerciţiu este special, atîta timp cît încerci să îl înţelegi şi să îl treci prin suflet.

Am înţeles că poţi să plîngi mult, dar asta nu va schimba decît faţa ta... Cu adevărat să te schimbe poate doar ceea ce faci şi oamenii pe care îi cunoşti...

Sursa img

vineri, 19 februarie 2010

Unde greşesc femeile?


Probabil mie îmi vine mai uşor să scriu acest post, deoarece de ceva timp sunt o observatoare a relaţiilor din afară, adică nu sunt implicată într-una, de aceea nu pun contrbuţie sentimentala la problema abordată.

Totuşi, scriu urmatoarele din observaţiile proprii:

Seară, el şi ea, şi prietenii lor:
ora 9 - dragul meu, hai poate mergem acasa?
ora 9.30 - cînd mergem acasă?
ora 10 - m-am săturat! hai acasă!!
ora 10.30 - eu merg acasă... vii cu mine? sau ţi-s mai importanţi prietenii?
ora 11 - cît se poate de vorbit cu tine?! (aici lovitura cu geanta în cap, scena reală)
ora 11.10 - ea plînge, el o cuprinde, o mîngîie, ea: tu ţii la ei mai mult decît mine, de ce seara întreagă ai stat cu ei?! eu nu însemn nimic ptr tine?! (şi iar plînge)

puţin mai diferit, dar esenţa aceeaşi:
zi obişnuita, ea, el (undeva), telefonul fiecaruia:
ea (sună)
ora 12: unde eşti? hai să vii la masă
ora 13: cînd vii la masă? eu am pregătit totul ptr tine, ah aşa, ţi-e indiferent că eu munşesc pentru tine?
ora 14: ce faci? de ce nu mai suni? (de ce să sune dacă suni tu atîta)
ora 15: mai ai mult? mi-e dor!
ora 16: hai vino acasă!
ş.a.m.d. pînă seara:
ora x: de ce ţie îţi e mai important să ieşi cu ei decît cu mine?

....
alte mofturi:
* da de ce pe ecranu tau nu-i poza me?
* cine-i asta?! de ce te uiţi aşa la ea?
* de ce nu închizi ochii cînd mă săruţi?
* de 8 martie, de ziua mea, de ziua noastra, de ziua îndrăgostiţilor, de ziua cînd ne-am cunoscut, de ziua cînd ne-am sărutat, de ziua cînd ne-am culcat, de ziua cînd ... de ce nu primesc cadou?!
* de ce nu observi că azi nu sunt fardata cu rimel de la avon da cu cel de la oriflame? (nu luaţi asta ca publicitate)

şi ca să nu dau în vileag chiar toate de-ale femeilor, pentru că, la urma urmei, femeia trebuie să mai aibă şi taine, o să mă opresc aici, dar nu înainte de a spune:

Hey!!! poate scuturăm de pe noi stereotipurile de plîngăreţe mofturoase care niciodată nu ştiu ce vor de la viaţă şi care nici altora nu le dau pace să trăiască? fetelor!! să ne dăm o palmă, şi atunci cînd el nu vine, să ieşim cu prietenele, cînd el nu vede, să îi arătăm noi, iar cînd el nu vrea, să îl facem să îşi dorească asta singur!

Zic DA femeilor puternice! (Nu neapărat emancipate, că nu-mi place vorba asta)

sursa img

Bunătate în jur...


în pofida faptului că afara e urît şi tot pe mai multe bloguri citesc despre comportamente inadecvate pe străzi, eu consider ca avem pentru ce salva lumea. azi dimineaţă am venit la universitate cu o dispozitie superbă, deoarece am vazut cum arată, sau, mai bine zis, cum se dăruieşte bunătatea, (acţiunea se petrece în rutiera 102, cu care merg dimineaţa).
Nu pot să nu vă spun şi vouă: mai întîi, un poliţist mi-a permis să mă aşez pe locul lui, întrebîndu-mă frumos dacă vreau să iau loc, apoi un băiat s-a sculat ca să lase o domnişoară pe scaun, iar aceasta i-a mulţumit.
Apoi a intrat un cuplu, şi băiatul cu grija (ţinînd fata de mînă pentru că ea nu avea cum să se ţină) a plătit, cuprinzînd-o dupa asta frumos ca ea să nu cadă.
În fine, m-am sculat şi eu pentru că eram pe aproape de destinatie, şi le-am cedat locul lor, iar el, după ce a aşezat-o pe scaun, s-a plasat protector înaintea fetei şi a sărutat-o pe frunte (ador băietii protectori).
chiar lîngă uşă m-am mai bucurat - un bărbat care i-a deschis uşa unui băieţel şi l-a ajutat să se urce în maşină, şi chiar înainte să ies eu - soferul i-a întors un leu unei doamne pentru că aceasta dăduse mai mult decît trebuia.. :D

poate sunt lucruri mici pentru care cineva ar rîde, dar eu le-am luat ca ceva foarte frumos care m-a inspirat să zîmbesc toată ziua, spre nedumerirea unora, avînd în suflet o bucată din căldura bunătăţii :)

sursa img

marți, 16 februarie 2010

Felicitări CNTM!!!

Lucrînd mai bine de 3 ani voluntar in ONG, am avut ocazia să întîlnesc persoane extrem de interesante, energice şi active care într-un fel sau altul, mi-au schimbat viziunile şi format caracterul.
Cu unii din ei interacţionam mai des, cu alţii aveam relaţii de parteneriat, dar există şi persoane din rîndul celor pe care le admiram, care alcătuiesc organizaţia ce, deja de 11 ani pune umărul sub fiecare pas al tineretului moldovean, făcîndu-l să păşească mai uşor şi mai sigur în viitor.
Consiliul Naţional al Tinerilor din Moldova, visul zis-ul CNTM, face mîine 11 ani de la fondare, adică 11 ani de acţiune în favoarea tinerilor, 11 ani de curaj în lupta pentru viitor, 11 mari perioade în istoria de dezvoltare a societăţii civile, şi toate astea pentru că le pasă de ce şi cum se întîmplă la noi în ţară.
Am scris acest post pentru a felicita unul din cele mai influente organisme naţionale, şi pentru a le ura un infinit de realizări mari şi de bucurii din succesele de zi cu zi, multă tărie (nu alcool) şi putere, pentru a continua să spună lucrurilor pe nume, să mobilizeze şi să susşină tinerii din ţară.
Aşadar, ridic acest inchipuit păhar în cinstea forţei tinerilor, reprezentată de CNTM care la vîrsta aparent copilărească ştie nu doar să zîmbească şi să transmită pozitivul ci şi să lucreze cu toată responsabilitatea pentru a face ţara mai bună.


Felicitări fiecărui membru CNTM si organizaţiei în totalitate..

luni, 15 februarie 2010

cum facem?


Încă un articol publicat în presa locală, pe care vreau să îl postez aici:

La şcoală, sau, înca din grădinitele de copii, generaţii la rînd ne învaţă cum să fim cinstiţi, să ne iubim aproapele, să nu spunem minciuni, să iertăm şi niciodată să nu jignim pe cineva.
Creştem mari, şi în licee şi universităţi aflăm despre dreptul civic, dar mai aflăm însa şi de obligaţia de cetăţean şi anume: de a nu fi pasiv, de a reactiona cînd vedem o încălcare a legii, de a nu da mită, de a anunţa cînd vedem că cineva dă, de a plăti regulat TOATE impozitele, şi multe multe altele, pentru că obligaţiile niciodată nu au fost prea puţine.
Deci, cum facem? Ne asumam riscul de a fi urît de toata lumea, însă de a purta cinstit numele de persoană cu atitudine civică pronunţată, sau închidem ochii la toate nelegiuirile ce se petrec în jur şi dormim cu perna strîns în brate?
Prea multe se petrec în jur ca să nu le vezi, şi prea multe se spun, ca să nu le auzi…
Am auzit de multe ori reluîndu-se tema dată, şi, în fiecare caz, persoana ce dă dovadă de o atitudine serioasă faţă de codul de legi, este privită cu o oarecare antipatie şi cu un gînd caracteristic pentru toţi: “ Ei da el ce treaba are în asta?”.
De ce au ajuns oamenii sa urască şi să se teama nu de încălcarea legii, dar chiar de respectarea acesteia? Unde mergem noi cu asa o atitudine de democraţie care poarta “cuțite sub fusta?” Şi de ce, de fiecare data cînd întîlnim corupţie, ne simţim extraordinar de neîndreptățiți, și, cu toată atitudinea noastră, strîngem ciuda, ura și toate nevoile în pumn și… și… mergem acasă să plângem ??! De ce noi vrem regula în țară, dar așteptăm ca o sa vie altcineva sa ne-o faca?! Dragii mei, cu siguranță o sa o facă, însa cei ce ne vor înghiți ca stat sau ne vor face sa dispărem într-o oarecare alta maniera. Atâta timp cît cetățenii nu lupta pentru propriul său stat, acesta din urma cit credeți că o să reziste?
De ce privind filme de acțiune ne bucuram pentru cel ce ucide zeci de oameni, dar când vine vorba de o drama, ne omoară abundenta de sentimentalisme?!
Ne transformam noi oare în acei roboti care nu gândesc, dar se programează de o a treia persoana?
De ce pumnii in care cândva ne țineam viata acum s-au deschis si noi o dam in mâinile altcuiva?
CÎND?? Cînd o sa ieșim și o sa luptam pentru drepturile noastre?
La fiecare acuzație, fiecare din noi spune ca nu este vinovat… dacă ar fi asa, lumea ar fi un loc minunat, însă ea nu e asa, deloc. De ce? Poate totuși problema e în noi? Eu nu fac sondaje, și nici nu ma aștept ca o sa îmi trimiteți pe posta electronica răspunsuri la fiecare din întrebările din aceasta cugetare, eu vreau doar ca voi sa va gândiți, nu numai sa revedeți.
Haideți totuși sa lăsăm o parte din marea mândrie pe care fiecare din noi o poseda, și sa fim măcar odată în viata cinstiți cu noi înșine, pentru a recunoaște, și pentru a spune mai întâi propriei persoane: “Ce am făcut eu ca sa duc o viata fericita? Si ce am făcut eu ca sa îmi pot iubi țară?”

sursa

miercuri, 10 februarie 2010

Gînduri fără rimă...


Ceea ce-mi trecea prin cap cît am stat asupra acestei postari:

* 10 februarie - azi expira termenul de valabilitate la brînza "Grăuncior", din frigiderul surorii mele.

* ciocolata cu alune mai mici nu e mai buna decît cea cu alune întregi, şi tot de ciocolată, probabil o să ridic cultul ciocolatei la ore. Face bine.

* dacă două persoane dorm pe un pat îngust, probabil, mai comod decît cap la cap, le va fi, dacă ar dormi cap la picioare, cu condiţia ca acestea să nu interacţioneze între ele. testat. demonstrat.

* cu lumina stinsă e mult mai bine de dormit. testat. demonstrat.

* dacă celui născut pentru a se tîrî, nu îi este dat să zboare, unde includem omida cu metamorfozele ei?

* dacă dragostea face lumea mai bună, ce-ar fi din Rău, dacă l-am începe a iubi? s-ar transforma în bine..?

* cine este sufletul tău pereche? persoana cu care ai aceleaşi gînduri, acţiuni, idei şi viziuni, sau cea căreia îi eşti diametral opus? cine se completează mai bine?

* dacă adevărul se află la fundul mării, semnifică oare asta că fără echipamente speciale ai toate şansele să mori în căutarea lui? parcă e un status quo pentru multe cazuri.

* dacă s-ar face autopsia în cazul morţii DE PLICTISEALĂ, ce s-ar găsi?

* unde pot să mă adresez în cazul furtului de idei nepublicate?

* abia acum am înţeles de ce uneori, unii oameni se simt urmăriţi: îi priveşte Dumnezeu.

* unde este faţa clasei? unde e tabla sau unde sunt ferestrele?

* dacă Homo Sapiens s-a civilizat, iar omul de Neandertal era mai sălbatic, înseamnă că lumea evolua. Unde, în acest caz, s-a produs schimbarea, şi la ce am greşit noi, că acum lumea spune că cu fiecare generaţie, situaţia devine mai rea?

* fiecare clipă de rîs prelungeşte viaţa cu nu ştiu cîte clipe înainte. fiecare muşchi încordat în procesul de a zîmbi, face riduri. deci, vom trăi mai mult, dar vom arăta mai bătrîni. nu demonstrează oare asta faptul că la bătrîneţe, timpul trece mai greu?

* în fine, gîndul care m-a făcut să cad pe ginduri: ce te-a ţinut pe tine să căteşti toate astea?

sursa img

marți, 9 februarie 2010

Dragoste .. ?


Ai zice că în mijlocul iernii omul nu mai caută decît lemne pentru sobă şi mănuşi pentru degete, şi parca orice suflare îngheaţă pentru a ceda locul ornamentelor pe sticlă şi chiciurei pe ramuri, însa în acest ger cumplit, nu are oare şi sufletul nevoie de o hainuţă pentru a nu tremura în bătaia vîntului?

Să fie oare tocmai Ziua Îndrăgostiţilor acel adăpost în care sufletul să se ascundă de depresia de iarna?

Şi dacă da, atunci ce fac oare cei care nu doar ca nu se pot bucura de caldura unui suflet-pereche, dar şi se mai dezamăgesc vazînd pe la colţuri perechi sărutindu-se?
Este oare ziua îndragostitilor un prilej de a mai zimbi în viscolul iernii sau doar înca o amintire ce cade în inima ca tăişul unui cuţit pe loc de rană, care trădează că eşti tu cel care incearcă încă sa înlanţuiască dragostea în inima sa?

sursa img

sâmbătă, 6 februarie 2010

Sunt Grasă!



Acest post este dedicat persoanelor care arată minunat, dar care se dau în val după tendinţe şi aiureli...

Pregatirea pentru a ieşi cu prietenii:
- Off.. cu ce să mă îmbrac? mi-aş lua rochia ceea neagră cu care am fost la Revelion, dar de atunci atît am mincat încît mă tem că o să crape pe mine.. şi ce dacă atunci mai încăpea încă o persoană lîngă mine în ea? m-am îngrăşat!
şi bluza mea iubită... cum să o iau cînd prin ea se evidenţiază fiecare pîrjoală mîncată? şi ce dacă se evidenţiază printre coaste? nuu... trebuie să slăbesc.
Gata, am decis, azi nu ies în oraş, pentru că iar o să mănînc mult. mai bine stau acasă. nici nu trebuie să mă chinui cu ce să mă îmbrac. da, aşa o să fac...

Peste 1 ora:

bine că nu am ieşit în oraş... trebuie să mă ocup de mine... trebuie să slăbesc!

- "draga mea! hai a mîncare, că tata a pregătit o friptură de minune!"
- nu pot mamă, fac acum flotari!!! mai am 5, că vreau să slăbesc, nu vezi că nu mai încap în hainele vechi? toate aluneca de pe mine!!

Fetelor!! poate îi credem şi pe cei din jur care din 5 în 5 minute ne spun că arătăm bine, nu doar acea voce a prostiei care ne cere să ne mutilăm corpul?

sursa

joi, 4 februarie 2010

Pentru ce iubim bărbaţii ?



* Pentru că ... niciodata nu ştii ce îi enervează mai tare: că nu e mîncare sau că nu le place
* Pentru că ... cînd îţi spun draga mea trebuie să te aştepţi cel puţin că o să te roage să îi faci masaj
* Pentru că ... ne lasă să plîngem pe umăr, fără a îndrăzni să ne consoleze
* Pentru că ... consideră că luîndu-ţi o floare te-au cumpărat pentru un an :)
* Pentru că ... dacă te machiezi - eşti nenaturală, dacă eşti naturală - nu-i placi
* Pentru că ... sunt ca soarele, dispar cînd vremea este rea
* Pentru că ... iubesc pisicile... :) o da... aceste mici ghemuleţe de puf şi păr
* Pentru că ... cu ei mereu ai ceva de făcut prin casă, de fapt, fără ei - şi mai multe
* Pentru că ... şi aşa sunt puţini
* Pentru că ... sunt plini de idei, numai că pentru tine ei mereu sunt în pauză
* Pentru că ... eşti atît de frumoasă încît ei nici nu îndrăznesc să ţi-o spună
* Pentru că ... ei nu se îngraşă, ei fac rezerve
* Pentru că ... devin mai buni cu vîrsta, numai că noi nu trăim pînă atunci..
* Pentru că ... ar da orice să nu mai stai la magazin la probare... de fapt, ar da orice să nu te mai îmbraci defel
* Pentru că ... orice tentativă de a ta reuşeşte imediat ce începi a plînge :)
* Pentru că ... avem nevoie să ne enervăm pe cineva, nu?
* Pentru că ... fără ei, lumea ar fi perfectă, deci tare plictisitoare, iar noi nu vrem sa trăim aşa.

sursa

Cum ne minşiunim...


Depresie - nimeni nu mă vrea, nimeni nu mă caută. Plîng. Mă şterg la ochi şi-mi spun că o să le arăt eu (singură nu ştiu încă ce, dar o să le arăt).

Veselie - îi pup pe toţi, şi ce dacă atunci nu mă vroiau? ei, greşeşte lumea... acum toţi ne iubim.. e bine.

Despărţire - gata... sunt prea tînără ca lumea să se ruineze atît de repede..!! îl vreau înapoi, dar nu acum, să se mai chinuie, să înţeleagă ce boţ de aur a pierdut!

Despărţire lungă - iiiii... gata, nu mai vreau să se chinuie!

Noua dragoste - daaa... totul se face spre bine.. încă bine că ne-am despărţit, el oricum nu se rădea niciodata...

E vară afară - waaa!!! ce cer frumos! cît e de bine să trăieşti!! şi ce dacă nimeni nu mă vrea... îi sun şi-i vreau eu pe toţi, şi or să mă vrea şi ei..!

Iarnă - brrr... ce cer urît.. de ce m-am mai născut, şi ce-i cu ambuteiajele astea?! cînd o sa se termine totul să ajung mai repede la calduţ?!

ş.a.m.d.

Concluzie?

stau pe pat - plîng. mă uit în oglindă - nu mă plac. iau foarfeca - tai. o! schimbare... iar tot e bine si frumos... ap cum se numeşte asta?

sursa

duminică, 31 ianuarie 2010

Emancipare ...


Des sunt întrebată, dar şi des reflectez asupra problemelor femeii, şi am ajuns la o concluzie, probabil amară pentru femei - sursa problemelor - emanciparea.

Explic:

Femeia se vrea puternică, se vrea concurentă bărbatului..
Femeia cere să fie independentă, să fie implicată în treburile ţării, de la social la politic, prin economic şi cultural.
Puteţi să-mi reproşaţi că sunt şi eu o Femeie, că nu îmi dau seama ce vorbesc, dar totuşi consider că vina într-o bună parte din problemele noastre este a noastră!

Femeia se vrea puternică - dar vrea să fie luată în braţe, să i se deschidă uşa, să îi sărute mîna... şi bărbatul, făcînd-o puternică, nu-i mai cedează locul, nu-i mai dă mîna la ieşire din transport, şi nici nu o mai crede firavă, aşa că o bate..
Ea se face concurentă bărbatului, dar în acelaşi timp vrea ca el să plătească în restaurante, să o conducă acasă, să o ceară el în căsătorie, să îi aducă el flori, să îi facă seri romantice şi să ţină el la dînsa mai mult, în consecinţă, el nu o mai duce în restaurante, nu îi aduce flori, pentru că unui bărbat concurent al său nu i-ar da flori ...

Iar independenţa.. unde îi este independenţa cînd vine vorba de copii? e gata să rabde şi cele mai mizere condiţii doar ca să nu rămînă singură cu copilul, fiind că nu e la modă aşa.. fiind că nu aşa se poartă.. şi el ce face? pleacă dimineaţa la treburi, şi vine beat, pentru că ea îl rabdă, că ea e puternică şi poate să îl rabde..

Şi, în fine, unde mai pui treburile ţării... ce se face femeia în timp de război? General sau Nurse? se vrea în politică, la cîrma ţării, iar cînd greşeşte ceva,vai de capu ei, pentru că e acuzată cum sunt acuzaţi cei puternici şi independenţi ...

Părerea mea, ca să fiu înţeleasă corect, nu e că femeia trebuie sa fie subjugată, şi eu nu acuz dorinţa ei iniţială de a-şi revendica unele drepturi ...
Eu acuz intenţia ei de a deţine controlul asupra la tot, de a îndoi sub sine bărbatul, care în consecinţă devine acel chel gras de pe sofa în salon, care îşi scarpină burta cu berea în mînă în timp ce femeia lui o face pe independenta...
Problema femeii e că ea a schimbat feminitatea pe putere şi în loc de adoraţie primeşte o groază de chestii de făcut... iată ce acuz eu..
Vrei drepturi - asumă-ţi responsabilităţile ...

P.S. necesar de menţionat că cele spuse de mai sus nu se referă la toate femeile, precum şi nici nu la toţi bărbaţii... cunosc şi pe de o parte şi pe cealaltă oameni de aur pe care îi admir.

sursa

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Why do babies laugh?




Priveam pe YouTube un clip cu copii rîzînd şi m-am gîndit:


de ce copiii rîd mai des decît adulţii?


pentru că:

* nu sunt nevoiţi să se scoale la 6 dimineaţa să meargă la serviciu?
* nu au nevoie de maşină mare ca să se simtă in rînd cu lumea?
* nu au credite?
* toată atenţia sunt pe ei?
* nu trebuie să demonstreze cuiva că au dreptate şi drepturi?
* nu au nevoie de permis de conducere ca să conducă maşinuţele la carusel?
* plăteşte cineva pentru ei peste tot?

oare sunt copiii nişte adulţi?

sau rîd pentru că:

* mama le-a permis să mai stea cu prietenii încă o ora?
* cineva i-a îmbrăţişat?
* s-a jucat cu cîinele, şi ce contează dacă s-a pătat? se spală
* afară e soare şi se poate de ieşit la fotbal/volei/iaz?
...
sau, in fine, pur şi simplu le-a venit să rîdă?

şi cîte din aceste mici bucurii le pierdem cu cît creştem?
de ce să nu fim măcar pentru puţin ca Peter Pan? sau să păstrăm unul în suflet?


sursa pentru imagine

miercuri, 20 ianuarie 2010

Ce preţuim de fapt ... ?


Recent am avut ocazia să fiu în postura despre care lumea ar fi spus: am vazut moartea cu ochii!

nu voi începe sa povestesc aici situaţia pe care am trecut-o, las la discreţia voastră să mă credeţi sau nu, dar voi vorbi despre senzaţie:

cînd m-am văzut din nou în siguranță, am realizat că, în gura unei posibile tragedii, aş fi regretat nu de faptul ca nu am ajuns ambasadoarea Moldovei in Franța și că nu o să mai pot avea casa visurilor mele in Nisa intre munte și mare, şi nici că nu am reuşit să îmi deschid cofetăria, să-mi cumpăr telefon cel puțin color, sau minicooper, sau avion personal.

nu acestea îmi erau în cap, ci gîndul:
uite, dacă plecam aşa, nu mi-aş fi iertat toata veşnicia că nu am reuşit să o mai cuprind încă o dată pe Mama, nu i-am zâmbit suficient lui Tata, nu mi-am pupat surorile năstruşnice destul, nu am dansat destul de mult, nu m-am dat cu sania iarna asta, nu am reuşit cel puţin să mănînc nişte clătite la Foişor, nu m-am vazut demult cu vechii prieteni care acum sunt în România... mă trimite lumea la culcare şi nu am să vă scriu toate micile chestii pe care nu mi-aş permite să nu le fac...

astfel, am înţeles că preţuiesc defapt nu ceea spre ce aspir de puţin timp, ci obiceiurile şi persoanele pe care le cunosc de mult, sau chiar daca am facut cunoştinţă cu ele nu chiar atît de demult, le cunosc parcă de o viaţă sau încă mai dinainte...

În ce deci rezidă fericirea? datorită acelei situaţii potenţial-tragice, eu am înţeles fericirea mea...

tu?


Link pentru imagine: http://fx.worth1000.com/entries/545140/flying-flame

luni, 11 ianuarie 2010

Am hotarit...


Pentru toata omenirea, celor carora le pasa, si celor care n-au nimic treaba cu asta:
In legatura cu circumstantele in care ma aflu, si anume, pe cale de insurire inainte de timp, din cauza lipsei contactului direct cu realitatea azi am decis:
1. Ies cu prietenii in oras.
2. Beau lapte (mersi de sfat)
3. Privesc doar la filme din categoriile care exclud jalea, cel putin 2 saptamini.
4. Nu ascult Dan Balan.
5. Las dragostea sa ma mai caute si ea pe mine...
6. Ma las de aiurit (sorm'mea a zis sa nu promit daca nu ma pot tine de cuvint, da eu o sa incerc)
7. Scriu doar bloguri optimiste :)
8. Tin legatura cu persoanele de la care am ceva de invatat (cu tine tot :P)

P.S. Orice idee sau sugestie e binevenita :) le citesc peste o saptamina :-*

Daca ma ajuta, brevetez receta :)

Multumesc :)

imagine de pe http://tawnykira.files.wordpress.com/2006/09/choice.jpg

vineri, 8 ianuarie 2010

Atitudine ..



des ma gindesc:

Avem oare opinie proprie?

nu ma refer la cunoasterea de teorie, sau la atitudinea pe care o enuntam, ci la profund:

cine din noi este ferm convins ca Dumnezeu exista? si citi au refuzat za dubiteze?
cine s-a indoit vre-o data de faptul ca Europa este bine? si citi au analizat pro si contra?
cui i-a venit ideea sa creada ca 90-60-90 nu este idealul? si cine a renuntat la slabit descoperind asta?
cine a fost vre-o data de partea unui coleg, deoarece altii il considerau incapabil de ceva? si citzi l-au aparat in fata celor ce il neindreptateau?

Noi suntem acuzati de sindromul turmei, dar cine are curajul sa demonstreze ca nu e asa? Fiecare se pronunta intr-un context, dar cite dintre opinii nu sunt dictate de ratiunea colectiva?

deseori ma gindesc: este oare omul cu care vorbesc o masca creata pentru societate? sau reprezinta persoana sa autentica?