To my friends!

This post will be in ENGLISH, most of all because I want everyone to read it, but also because I don't want to use special symbols also.

Inspired by ALEX COSMESCU, it is a dedication to all of my friends, to the closest ones and to those who just started their adventure in my life..

I love you all..

Even when I say I hate you, it's because I'm angry that such a nice person is going away from me..

Even when I say I don't wanna go out now, and please leave me alone, I love you all

When I stay frustrated, it's because you said something, and you're right, but I cannot admit.

I love you all, even when I don't speak with you, even when I am busy, tired, in love, crazy, lazy, stupid, away, invisible... it's you I think about.

why do I care about you?

My family and specially Alina Brashovsky - because you're my all..
- Alex Gurdila - because you make me think :)
- Alex Cucer - because you make me feel childish :)
- Eugenia Dabija - for understanding and support
- Corina Secureanu - for being my friend forever
- Valentin Jora - for trust and care >:D<
- Roma and Sandu Stelea - for the atmosphere and energy around you
- Nicolae Apostu - because you've always been my role model
- Igor Vrabie - because you're a funny shy person with a big heart
- Andrei Cojocaru - because you believe :)
- Nadya Crigan - because you made me build myself
- Eugen Rubliovschi - for support when i'm down and for the movies ;)
- Ciprian Ionescu - because I don't know you very much but you became the nicest person i've met in this year
- Alex Apetrei - for the crazy guy in you :)
- Rica Ciorba - for the energy boom, when you're not on my neck :)
- My profs - Doru, Alex - for equal attitude and for great soul :)
- My Youth Local Council - for being my starting point and my best memory
- My OC Team - love you all, because you're mine, and we're great together
- All @-ers - because you're starting to be part of me..

Love you even when I'm too shy to say it to you...

img

Why do I love MOLDOVA??

Mă gîndeam recent la grupurile create pe Facebook, la toate evenimentele şi comentariile recente, dar şi la faptul că este un "must have" să critici Moldova, sau guvernarea, sau oamenii.
Eu zic STOP la Copy+Paste-ul de idei cum că totul e aiurea, că suntem păcătoşi, slabi şi neputiincioşi, că ne pricepem numai la băut şi bărfit, şi că nu o să ajungem niciodată tari şi puternici!

Eu zic că noi suntem buni! ok, nu perfecţi, şi desigur avem de lucru la capitolul dezvoltării ca naţiune, dar nici nu suntem deplorabili!

Am revenit la Sîngerei dupa o lună de absenţă, şi, după o săptămînă petrecută aici am înţeles de ce eu iubesc Moldova :) Following:

Aici am învăţat cum să sădesc varza (ceea ce am şi făcut azi), nu doar să o cumpăr din magazin, şi tot aici stau în fum pentru a prepara găina afumată, una de asta, sănătoasă şi naturală, nu un O.M.G. (organism modificat genetic)
Aici se respectă morţii, şi tradiţiile (cu cîtă migală vopsea azi lumea literele pe crucile de la cimitir..)
Aici am prieteni care sunt gata să îşi dea timpul lor pentru a strînge gunoiul, instala coşuri de gunoi, curăţi rîuri şi, oameni deosebiţi care ştiu să lucreze în echipă pentru a obţine rezultate mai bune.
Aici am şansa să ies în orice moment al zilei şi să merg în pădure, unde aş putea petrece singură cu mine atîta timp cît simt eu că necesit, fără a fi prăfuită de maşinile de pe şosea.
Aici pot să ies cu prietenii în oraş, să fac lungi plimbări cu un pachet de popcorn în mănă, pe jos, prin iarbă, sau să iau bicicleta şi să fac un tur prin cîmpii.
Aici oamenii se interesează de ce fac eu, şi îmi zîmbesc sincer cînd mă văd pe stradă, iar dacă mai au şi mai mult timp, mă cuprind şi stăm la o vorbă :)
Aici pot să rîd pe stradă, şi oamenii nu o să mă privească straniu, şi nici nu îmi vor strica dispoziţia cu "jerk" atunci cînd le voi da Bună Ziua chiar de nu-i cunosc.

Romantic despre Moldova se poate de vorbit mult, pentru că e, într-adevăr, o ţară frumoasă, indiferent de ceea ce noi am obişnuit să gîndim! Eu îmi amintesc de Sharon, o fată voluntară de la Peace Corps, care a stat la noi 2 ani, şi de fiecare dată cînd venea primăvara, ea lua bicicleta sau urca la autobuzul prăfuit şi mergea prin sate, să le vadă şi să ne fotografieze tradiţiile, şi cel mai mult iubea să facă poze în lanul de Floarea Soarelui sau de Rapiţă, pentru că o uimeau cu galbenul lor profund!

Eu ştiu că avem mult gunoi, şi ştiu că după nivelul de dezvoltare Moldova se deosebeşte de unele zone ale Africii doar prin denumire, dar mai ştiu şi faptul că, atunci cînd ni se spune popor ratat, sunt gata să-i rup, chiar dacă nu mă consider un cine ştie ce patriot.

Moldovenii nu sunt lenoşi, orice aţi spune. Unde aţi mai văzut oameni gata să treacă peste zona lor de confort şi să se umilească, muncind la negru aşa cum o fac moldovenii? corect, e, într-adevăr o umilinţă, dar cîţi dintre străini ar merge să facă asta pentru viitorul copiilor lor atunci, cînd ţara nu le poate oferi nimic mai bun?

Moldovenii nu sunt trădători, pentru că dacă ar fi aşa, nu am mai fi noi vestiţi ca una dintre cele mai ospitaliere şi bunăvoitoare naţiuni.

Moldovenii nu sunt proşti, ţărani sau rataţi, noi nu suntem aşa, noi avem cu ce ne mîndri (apropo, aţi ştiut că creionul cu dozator a fost inventat de moldoveni pentru cosmonauţi?), şi, cu atît mai mult, noi avem de ce să luptăm pentru ţara asta!

To be Continued... for now, enjoy our land!
sursa img
sursa img
sursa img

Azi m-am sculat cu gindul la viaţă

Azi m-am sculat cu gindul la viaţă...
Îmi părea că a trecut pe lîngă mine, dormisem 19 ani şi nu mai ştiam ce am pierdut din ziua de azi. Ieşită din pat, mă uit în jur, şi văd că lumea s-a schimbat brusc.
Am văzut doi ochi uitîndu-se la mine, de parcă aveau ceva special să-mi spună azi, şi am înţeles că deja nu va mai fi nimic ca mai înainte..
Înainte obişnuiam să cred că lumea este doar ograda mea şi cea a vecinei, plus drumul pe care alergam fără pantofii pe tocuri, şi că nu există oameni care să ducă foame undeva, pentru că mama ieşea şi hrănea bătrîna de lîngă gardul din deal. Credeam că cel mai mare munte din lume este dealul pe care se situează pădurea din vale, şi că fluviu mai mare decît Ciulucul de Jos nu încape nici în imaginaţie.
Înainte, obişnuiam să fac fîntîni din pietricele şi pahare mici, pe care le luam pe ascuns din casă, pentru ca să aibă apă Kinderele mele :)
Ceva mai încoa, dar tot mai înainte, credeam că, împreună cu o grupă de prieteni, am făcut lucruri foarte mari pentru omenire, am scris cîteva proiecte de care-mi părea că ar fi trebuit să audă şi la Pentagon. Mă gîndeam că sunt pe cel mai înalt val al vieţii, că sunt împlinită...
M-am trezit recent, şi am descoperit o lume mare.. Una care nu aşteaptă cu braţele larg deschise, dar pe care poţi să o îmbrăţişezi.
Am înţeles că oamenii sunt peste tot oameni, indiferent de orice lucru care ar încerca să facă o diferenţă, şi sunt pretudindeni speciali, indiferent de orice lucru care încearcă să îi facă obişnuiţi...
Am înţeles că, indiferent cît de mică e activitatea ta, este încă, cel puţin o persoană pe care o afectezi direct - Tu.
Am înţeles că niciodată nu voi fi suficient de deşteaptă pentru a şti tot, dar sunt mereu suficient de bună ca să vreau să mă performez.
Am înţeles că poţi să-ţi doreşti foarte mult multe lucruri, şi pe care poţi să le ai, dar nu înseamnă că vei mai fi şi fericit de la asta...
Şi cel mai mult am înţeles că nu mă voi plictisi niciodată, pentru că fiecare moment, om, loc, acţiune, respiraţie şi exerciţiu este special, atîta timp cît încerci să îl înţelegi şi să îl treci prin suflet.

Am înţeles că poţi să plîngi mult, dar asta nu va schimba decît faţa ta... Cu adevărat să te schimbe poate doar ceea ce faci şi oamenii pe care îi cunoşti...

Sursa img

Unde greşesc femeile?

Probabil mie îmi vine mai uşor să scriu acest post, deoarece de ceva timp sunt o observatoare a relaţiilor din afară, adică nu sunt implicată într-una, de aceea nu pun contrbuţie sentimentala la problema abordată.

Totuşi, scriu urmatoarele din observaţiile proprii:

Seară, el şi ea, şi prietenii lor:
ora 9 - dragul meu, hai poate mergem acasa?
ora 9.30 - cînd mergem acasă?
ora 10 - m-am săturat! hai acasă!!
ora 10.30 - eu merg acasă... vii cu mine? sau ţi-s mai importanţi prietenii?
ora 11 - cît se poate de vorbit cu tine?! (aici lovitura cu geanta în cap, scena reală)
ora 11.10 - ea plînge, el o cuprinde, o mîngîie, ea: tu ţii la ei mai mult decît mine, de ce seara întreagă ai stat cu ei?! eu nu însemn nimic ptr tine?! (şi iar plînge)

puţin mai diferit, dar esenţa aceeaşi:
zi obişnuita, ea, el (undeva), telefonul fiecaruia:
ea (sună)
ora 12: unde eşti? hai să vii la masă
ora 13: cînd vii la masă? eu am pregătit totul ptr tine, ah aşa, ţi-e indiferent că eu munşesc pentru tine?
ora 14: ce faci? de ce nu mai suni? (de ce să sune dacă suni tu atîta)
ora 15: mai ai mult? mi-e dor!
ora 16: hai vino acasă!
ş.a.m.d. pînă seara:
ora x: de ce ţie îţi e mai important să ieşi cu ei decît cu mine?

....
alte mofturi:
* da de ce pe ecranu tau nu-i poza me?
* cine-i asta?! de ce te uiţi aşa la ea?
* de ce nu închizi ochii cînd mă săruţi?
* de 8 martie, de ziua mea, de ziua noastra, de ziua îndrăgostiţilor, de ziua cînd ne-am cunoscut, de ziua cînd ne-am sărutat, de ziua cînd ne-am culcat, de ziua cînd ... de ce nu primesc cadou?!
* de ce nu observi că azi nu sunt fardata cu rimel de la avon da cu cel de la oriflame? (nu luaţi asta ca publicitate)

şi ca să nu dau în vileag chiar toate de-ale femeilor, pentru că, la urma urmei, femeia trebuie să mai aibă şi taine, o să mă opresc aici, dar nu înainte de a spune:

Hey!!! poate scuturăm de pe noi stereotipurile de plîngăreţe mofturoase care niciodată nu ştiu ce vor de la viaţă şi care nici altora nu le dau pace să trăiască? fetelor!! să ne dăm o palmă, şi atunci cînd el nu vine, să ieşim cu prietenele, cînd el nu vede, să îi arătăm noi, iar cînd el nu vrea, să îl facem să îşi dorească asta singur!

Zic DA femeilor puternice! (Nu neapărat emancipate, că nu-mi place vorba asta)

sursa img

Bunătate în jur...

în pofida faptului că afara e urît şi tot pe mai multe bloguri citesc despre comportamente inadecvate pe străzi, eu consider ca avem pentru ce salva lumea. azi dimineaţă am venit la universitate cu o dispozitie superbă, deoarece am vazut cum arată, sau, mai bine zis, cum se dăruieşte bunătatea, (acţiunea se petrece în rutiera 102, cu care merg dimineaţa).
Nu pot să nu vă spun şi vouă: mai întîi, un poliţist mi-a permis să mă aşez pe locul lui, întrebîndu-mă frumos dacă vreau să iau loc, apoi un băiat s-a sculat ca să lase o domnişoară pe scaun, iar aceasta i-a mulţumit.
Apoi a intrat un cuplu, şi băiatul cu grija (ţinînd fata de mînă pentru că ea nu avea cum să se ţină) a plătit, cuprinzînd-o dupa asta frumos ca ea să nu cadă.
În fine, m-am sculat şi eu pentru că eram pe aproape de destinatie, şi le-am cedat locul lor, iar el, după ce a aşezat-o pe scaun, s-a plasat protector înaintea fetei şi a sărutat-o pe frunte (ador băietii protectori).
chiar lîngă uşă m-am mai bucurat - un bărbat care i-a deschis uşa unui băieţel şi l-a ajutat să se urce în maşină, şi chiar înainte să ies eu - soferul i-a întors un leu unei doamne pentru că aceasta dăduse mai mult decît trebuia.. :D

poate sunt lucruri mici pentru care cineva ar rîde, dar eu le-am luat ca ceva foarte frumos care m-a inspirat să zîmbesc toată ziua, spre nedumerirea unora, avînd în suflet o bucată din căldura bunătăţii :)

sursa img

Felicitări CNTM!!!

Lucrînd mai bine de 3 ani voluntar in ONG, am avut ocazia să întîlnesc persoane extrem de interesante, energice şi active care într-un fel sau altul, mi-au schimbat viziunile şi format caracterul.
Cu unii din ei interacţionam mai des, cu alţii aveam relaţii de parteneriat, dar există şi persoane din rîndul celor pe care le admiram, care alcătuiesc organizaţia ce, deja de 11 ani pune umărul sub fiecare pas al tineretului moldovean, făcîndu-l să păşească mai uşor şi mai sigur în viitor.
Consiliul Naţional al Tinerilor din Moldova, visul zis-ul CNTM, face mîine 11 ani de la fondare, adică 11 ani de acţiune în favoarea tinerilor, 11 ani de curaj în lupta pentru viitor, 11 mari perioade în istoria de dezvoltare a societăţii civile, şi toate astea pentru că le pasă de ce şi cum se întîmplă la noi în ţară.
Am scris acest post pentru a felicita unul din cele mai influente organisme naţionale, şi pentru a le ura un infinit de realizări mari şi de bucurii din succesele de zi cu zi, multă tărie (nu alcool) şi putere, pentru a continua să spună lucrurilor pe nume, să mobilizeze şi să susşină tinerii din ţară.
Aşadar, ridic acest inchipuit păhar în cinstea forţei tinerilor, reprezentată de CNTM care la vîrsta aparent copilărească ştie nu doar să zîmbească şi să transmită pozitivul ci şi să lucreze cu toată responsabilitatea pentru a face ţara mai bună.


Felicitări fiecărui membru CNTM si organizaţiei în totalitate..

cum facem?

Încă un articol publicat în presa locală, pe care vreau să îl postez aici:

La şcoală, sau, înca din grădinitele de copii, generaţii la rînd ne învaţă cum să fim cinstiţi, să ne iubim aproapele, să nu spunem minciuni, să iertăm şi niciodată să nu jignim pe cineva.
Creştem mari, şi în licee şi universităţi aflăm despre dreptul civic, dar mai aflăm însa şi de obligaţia de cetăţean şi anume: de a nu fi pasiv, de a reactiona cînd vedem o încălcare a legii, de a nu da mită, de a anunţa cînd vedem că cineva dă, de a plăti regulat TOATE impozitele, şi multe multe altele, pentru că obligaţiile niciodată nu au fost prea puţine.
Deci, cum facem? Ne asumam riscul de a fi urît de toata lumea, însă de a purta cinstit numele de persoană cu atitudine civică pronunţată, sau închidem ochii la toate nelegiuirile ce se petrec în jur şi dormim cu perna strîns în brate?
Prea multe se petrec în jur ca să nu le vezi, şi prea multe se spun, ca să nu le auzi…
Am auzit de multe ori reluîndu-se tema dată, şi, în fiecare caz, persoana ce dă dovadă de o atitudine serioasă faţă de codul de legi, este privită cu o oarecare antipatie şi cu un gînd caracteristic pentru toţi: “ Ei da el ce treaba are în asta?”.
De ce au ajuns oamenii sa urască şi să se teama nu de încălcarea legii, dar chiar de respectarea acesteia? Unde mergem noi cu asa o atitudine de democraţie care poarta “cuțite sub fusta?” Şi de ce, de fiecare data cînd întîlnim corupţie, ne simţim extraordinar de neîndreptățiți, și, cu toată atitudinea noastră, strîngem ciuda, ura și toate nevoile în pumn și… și… mergem acasă să plângem ??! De ce noi vrem regula în țară, dar așteptăm ca o sa vie altcineva sa ne-o faca?! Dragii mei, cu siguranță o sa o facă, însa cei ce ne vor înghiți ca stat sau ne vor face sa dispărem într-o oarecare alta maniera. Atâta timp cît cetățenii nu lupta pentru propriul său stat, acesta din urma cit credeți că o să reziste?
De ce privind filme de acțiune ne bucuram pentru cel ce ucide zeci de oameni, dar când vine vorba de o drama, ne omoară abundenta de sentimentalisme?!
Ne transformam noi oare în acei roboti care nu gândesc, dar se programează de o a treia persoana?
De ce pumnii in care cândva ne țineam viata acum s-au deschis si noi o dam in mâinile altcuiva?
CÎND?? Cînd o sa ieșim și o sa luptam pentru drepturile noastre?
La fiecare acuzație, fiecare din noi spune ca nu este vinovat… dacă ar fi asa, lumea ar fi un loc minunat, însă ea nu e asa, deloc. De ce? Poate totuși problema e în noi? Eu nu fac sondaje, și nici nu ma aștept ca o sa îmi trimiteți pe posta electronica răspunsuri la fiecare din întrebările din aceasta cugetare, eu vreau doar ca voi sa va gândiți, nu numai sa revedeți.
Haideți totuși sa lăsăm o parte din marea mândrie pe care fiecare din noi o poseda, și sa fim măcar odată în viata cinstiți cu noi înșine, pentru a recunoaște, și pentru a spune mai întâi propriei persoane: “Ce am făcut eu ca sa duc o viata fericita? Si ce am făcut eu ca sa îmi pot iubi țară?”

sursa