des ma gindesc:
Avem oare opinie proprie?
nu ma refer la cunoasterea de teorie, sau la atitudinea pe care o enuntam, ci la profund:
cine din noi este ferm convins ca Dumnezeu exista? si citi au refuzat za dubiteze?
cine s-a indoit vre-o data de faptul ca Europa este bine? si citi au analizat pro si contra?
cui i-a venit ideea sa creada ca 90-60-90 nu este idealul? si cine a renuntat la slabit descoperind asta?
cine a fost vre-o data de partea unui coleg, deoarece altii il considerau incapabil de ceva? si citzi l-au aparat in fata celor ce il neindreptateau?
Noi suntem acuzati de sindromul turmei, dar cine are curajul sa demonstreze ca nu e asa? Fiecare se pronunta intr-un context, dar cite dintre opinii nu sunt dictate de ratiunea colectiva?
deseori ma gindesc: este oare omul cu care vorbesc o masca creata pentru societate? sau reprezinta persoana sa autentica?
omul este animal de turma, dar deseori opinia asta colectiva este formata de opinia cuiva
RăspundețiȘtergerecel putin ne place sa avem senzatia ca avem din ce alege
important sa nu ne complicam prea tare:D
atunci care-i diferenta dintre opinie si convingere pt tine?
RăspundețiȘtergeremerita sa le diferentiem?
si unde intra increderea in ceea ce spui tu? putem afirma un lucru doar pt ca avem incredere in cineva care ne-a spus asta? sau putem afirma ceva doar pt ca ne-a spus o persoana autoritara?
tb sa gandim intotdeauna cu capul nostru? daca da, nu ratam lucrurile pe care merita sa le simtim, nu sa le gandim? in general, merita separata gandirea de sentiment? are sens expresia 'tu gandesti prea mult'? sau noi gandim intr-adevar, sau doar ne jucam cu prejudecati?
(pt seria ta de intrebari :) sper sa-ti placa :)
mersi, trecem un curs de logica? :)
RăspundețiȘtergereprobabil acum nu am cunostintele pentru a argumenta o diferenta intre convingere si opinie, de aceea spun ca nu vad una.
da, dupa parerea mea, putem afirma un lucru doar pentru ca ne-a spus-o cineva (apel la autoritate), dar nu e neaparat sa fie aceasta opinia noastra. spre exemplu, eu po afirma ca pamintul e geoid, pentru ca asa au spus savantii, desi eu cred ca pamintul se tine pe 3 balene... si asta e opinia mea :)
facem acest lucru deseori, probabil pentru ca ne este frica sa nu ne fie acceptata opinia, sau probabil pentru ca nu suntem siguri de ceea ce credem.
cit despre "sa gindim intotdeauna cu capul nostru", poate nu este o necesitate absoluta, dar, cel putin opinia pe care a gindit-o alt cap, trebuie sa o trecem prin propria prisma de viziuni, si daca cel putin tangenteaza, atunci o putem prelua, fara a fi inclusi in "turma".
gindirea de sentiment dupa definitie este separata, de aici si gustul pentru viata, pentru vesnica lupta intre ratiune si inima. asta e ceea ce ne motiveaza sa traim - vesnica schimbare intre prioritate pentru gindire la rece sau incredere in sentiment. nu consider ca ele sunt identice, ci din contra, in viziunea mea, ratiunea este constientul, pe cind sentimentul - subconstientul, cel care genereaza reactiile conform instinctelor si pornirilor din adincul propriei personalitati. acestea sunt actele autentice pentru fiecare om - cele necontrolate de ratiunea sociala.
cit despre "gindesti prea mult" - o consider un fel de tautologie, deoarece omul nu se opreste din gindit pe parcursul vietii, adica "prea mult"-ul isi pierde sensul, iar starile care probabil ne-ar convinge ca nu gindim sunt defapt cugetari care nu antreneaza atentia atit de tare incit sa ne faca sa observam.
P.S. asta a fost opinia mea, pentru seria de intrebari :) sper sa va placa.
P.S.2: m-as bucura daca as putea genera discutii :)