Cum ne minşiunim...

Depresie - nimeni nu mă vrea, nimeni nu mă caută. Plîng. Mă şterg la ochi şi-mi spun că o să le arăt eu (singură nu ştiu încă ce, dar o să le arăt).

Veselie - îi pup pe toţi, şi ce dacă atunci nu mă vroiau? ei, greşeşte lumea... acum toţi ne iubim.. e bine.

Despărţire - gata... sunt prea tînără ca lumea să se ruineze atît de repede..!! îl vreau înapoi, dar nu acum, să se mai chinuie, să înţeleagă ce boţ de aur a pierdut!

Despărţire lungă - iiiii... gata, nu mai vreau să se chinuie!

Noua dragoste - daaa... totul se face spre bine.. încă bine că ne-am despărţit, el oricum nu se rădea niciodata...

E vară afară - waaa!!! ce cer frumos! cît e de bine să trăieşti!! şi ce dacă nimeni nu mă vrea... îi sun şi-i vreau eu pe toţi, şi or să mă vrea şi ei..!

Iarnă - brrr... ce cer urît.. de ce m-am mai născut, şi ce-i cu ambuteiajele astea?! cînd o sa se termine totul să ajung mai repede la calduţ?!

ş.a.m.d.

Concluzie?

stau pe pat - plîng. mă uit în oglindă - nu mă plac. iau foarfeca - tai. o! schimbare... iar tot e bine si frumos... ap cum se numeşte asta?

sursa